Mesaj catre alegatori

Sunt Georgian Pop. Am 33 de ani si sunt sociolog. Candidez pentru Camera Deputatilor in Bucuresti, in colegiul 5 din sectorul 2.


De ce in sectorul 2 ? Pentru ca principala mea legatura cu politica din sectorul 2 a fost, de-a lungul ultimilor ani, dl Primar Ontanu. Il cunosc de mult timp si il apreciez ca unul dintre cei mai buni primari din Romania. Daca vorbim despre modele, primarul Ontanu este un model pentru mine, un model despre cum se administreaza eficient o institutie publica, primaria in acest caz.


Eu cred ca votul uninominal este o sansa pentru ca noi, tinerii, sa ne afirmam in politica. Am convingerea ca tinerii vor schimba in bine fata Romaniei. Tinerii au fost primii care au daramat Zidul Berlinului, tinerii au fost in prima linie a Revolutiei din 1989. Acum, dupa cei 20 de ani “prognozati” ca timpul necesar intrarii democratiei in normalitate, e sansa tinerilor sa schimbe ceva in bine.


Votul uninominal este, totodata, o sansa pentru primenirea clasei politice, o mare oportunitate oferita electoratului de a alege “graul de neghina”. Pentru ca, de data asta “neghina” politica nu se mai poate ascunde in spatele unei liste de partid, trebuie sa iasa la lumina, in fata alegatorilor.
Schimbarea clasei politice nu inseamna doar sa inlocuim “fete vechi” cu “fete noi”. Insemna ceva mai mult.


COMPETENTA este o cerinta obligatorie. Fara competenta, fara pregatire, un politician spune doar vorbe goale. Chiar daca este animat de bune intentii nu va reusi sa le aplice pentru ca nu va sti cum, ii va lipsi priceperea necesara.


CURAJUL de a spune lucrurilor pe nume este o “lacuna” des intalnita la politicienii “titrati”. Desigur, prin curaj nu inteleg tupeu sau lipsa de bun simt. Dar, demascarea furaciunilor, demascarea publica a celor care incalca legea va trebui sa faca parte din “fisa postului” oricarui politician care se respecta pe el si care isi respecta alegatorii. Desigur, multi vor spune ca nu este suficient sa spui public (in presa scrisa, la TV sau pe strada) ca legea e incalcata. De multe se arata astfel de fapte si… nu se intampla nimic. Este adevarat, dar daca spui un lucru de 10 ori, de 100 de ori, de 1000 de ori …pana la urma tot se aude. Ceva, ceva, tot se schimba. Cred foarte mult in dictonul biblic “Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi”.


SENSIBILITATEA SOCIALA , adica acea capacitate de a intelege problemele sociale reale. De multe ori avem o societate reala, o AGENDA a Bucurestenilor presarata cu facturi prea mari la intretinere, cu preturi prea mari la alimente, cu lipsa medicamentelor compensate si gratuite, cu lipsa oportunitatilor de viata pentru tineri si avem, in paralel, o AGENDA a politicienilor presarata cu modificarea Constitutiei, cu filosofarea asupra ideologiei “optime”, cu cearta pentru functii sau cu razboaiele pentru “ciolan”.


PROIECTELE CONCRETE pot fi uneori simple, dar eficiente. Incerc sa dau 2 exemple.


Alimentele sunt prea scumpe pentru puterea de cumparare a bucuresteanului. Alimentele de baza (carnea, laptele, branzeturile) sunt mai scumpe in “Micul Paris” (Bucurestiul) decat in Marele Paris sau in Berlin, Viena, Madrid, Roma. Ce putem face ? Sa reducem TVA la 5 % pentru alimentele de baza. Presupune un act normativ aprobat de Parlament. De ce nu a fost adoptat pana acum ? Eu cred ca din prea putina SENSIBILITATE SOCIALA. Desigur, este opinia mea.


Facturile la intretinere sunt prea mari in Bucuresti. Este o realitate de necontestat acum, pe timp de toamna si, cat de curand, pe timp de iarna. Izolarea termica a locuintelor printr-un parteneriat Guvern – Consiliu Local este un proiect relativ simplu, dar eficient pe termen scurt, mediu si lung. Consumul de energie se reduce cu un procent considerabil ( 30 – 40 %) pentru ca zidurile isolate vor retine caldura inauntrul locuintelor noastre. Factura la caldura se reduce cu 30 – 35 % in lunile reci. E mult ? E putin ? Nu stiu. Dar stiu precis ca ESTE CEVA.


Pe termen mediu si lung importurile nationale de gaz se vor reduce considerabil, reducandu-se totodata si dependenta energetica externa, de gazul scump, din import. Desigur, investind banii publici in proiecte mari – cum este acest proiect al eficientei energetice prin izolarea termica a locuintelor – nu mai raman prea multi bani la buget pentru “baietii destepti” …. E nevoie de CURAJ pentru a lua banii de la “baietii destepti” si a-i orienta spre proiecte de investitii cu impact social major.


Solutii exista pentru problemele noastre. Desigur, nu inventam noi intotdeauna roata. TVA redus la alimentele de baza si izolarea termica a locuintelor sunt proiecte care au fost aplicate, cu succes, in alte state europene. Deci se poate !


Prin aceste 2 exemple am vrut sa arat ca SE POATE si la noi, in Bucuresti si in Romania.

Doar ca este nevoie de :

COMPETENTA

CURAJ

SENSIBILITATE SOCIALA

“Eu cu cine votez ?” este o intrebare-etalon pentru cultura politica romaneasca. Este o intrebare mereu “tanara” care-l face pe Caragiale sa fie contemporan cu noi si, de fapt, cu fiecare ciclu electoral.

Si tot de la Caragiale am retinut preocuparea romanilor pentru relatia cu occidentul : “ce va zice Europa, domnilor?” se intreaba retoric personajele marelui maestru.

Daca ne uitam spre evenimentele recente din Occident, semnalul American a fost clar, din punctul meu de vedere. Americanii au votat Obama pentru ca s-au saturat de razboiul din Irak. Indiferent cat au incercat republicanii sa “re-inventeze” acest razboi, sa “re-inventeze” pericolele externe si misiunea sfanta a SUA de a se lupta pentru democratie, americanii au votat pentru pace, pentru focalizarea pe solutiile care vizeaza bunastarea si prosperitatea americanului de rand, nu pentru solutiile menite sa faca din SUA cea mai mare forta militara. Asta cred ca vor americanii acum, dupa ce au fost loviti de criza financiara. Iar Obama s-a identificat cu acest mesaj, s-a pliat mai bine peste asteptarile latente si dorintele manifeste ale americanului comun.

Peste 2 saptamani, adica pe 30 noiembrie, eu cred ca multi romani vor vota motivati de acelasi tip de rationament.

Suntem satui de 4 ani de scandaluri si conflicte neincetate intre “Palate”. Suntem satui sa vedem ca in loc de solutii pentru cresterea calitatii vietii noastre, Basescu si Tariceanu cauta, in principal, “solutii” pentru a se anihila unul pe celalalt (si anturajele de rigoare).

Cred ca votul din 30 noiembrie va fi un VOT POZITIV pentru stabilitate. Un vot pozitiv pentru constructie, pentru viziune si pentru competenta.

Va fi, in acelasi timp, un VOT DE SANCTIUNE a instabilitatii, a certurilor si a circului continuu specific ultimilor 4 ani, acelasi spectacol de prost gust din 1996 – 2000, cu aceiasi actori in rolurile principale .

Iar asta dintr-un motiv simplu :

• vrem sa traim mai bine nu doar sa ni se spuna “ sa traiti bine” si sa fim lasati sa ne descurcam fiecare cum putem;
• vrem ca viitorul guvern sa se concentreze pe solutiile la criza financiara care, iata, loveste Romania. Nu vrem ca viitorul guvern sa se ocupe, zilnic, doar de “crize” artificiale de tip Caragiale, cand cucoanele din anturajul “puternicilor” zilei gasesc “intamplator” biletele prin care arunca in aer scena politica;
• vrem sa traim intr-un Bucuresti care progreseaza, nu regreseaza; vrem ca “micul Paris” sa inceapa sa semene cu “marele Paris”;
• vrem sa traim intr-un Bucuresti cu solutii reale la traficul care ne mananca timpul si nervii, nu intr-un Bucuresti in care fostul Primar General are “solutii” doar pentru cum sa-si cumpere marfa produsa de propriile fabrici - adica bordurile;
• vrem sa traim intr-o capitala in care curentul electric ieftin (produs de hidrocentrale) ajunge si in casele noastre si nu cum se intampla acum, cand noi platim curent scump (produs de termocentrale) iar curentul ieftin este exportat de “baietii destepti” pe sute de milioane de euro.


Apropos, pentru ca noi sa avem curent scump…in minele de carbune mor oameni. Oare “puternicii” momentului discuta astfel de lucruri cand se intalnesc cu “baietii destepti” pe care-I protejeaza sau doar pozeaza in “indurerati” pe la capataiul victimelor exploziilor din mine.

Pentru mine acestea sunt motive sa imi doresc SCHIMBAREA si sa ma bat pentru ea.

Până când vor mai pleca tinerii români la muncă în Italia şi Spania ?

Migraţia externă a devenit unul dintre procesele demografice dominante ale ultimului deceniu. O parte importantă a forţei de muncă, românii cu vârste între 18 – 59 de ani, se află la muncă în Italia, Spania sau alte state din Europa sau din afara Europei. Estimările arată cifre ridicate, în jurul valorii de 3 milioane de oameni. Mai mult de o treime din gospodăriile ţării au cel puţin un membru al familiei plecat la muncă în străinătate. Ei reprezintă aproximativ 20 % din forţa de muncă activă. Studiile sociologice ne arată că fenomenul migraţiei economice – migraţia temporară, nu definitivă, pentru muncă – nu va înceta curând. Asta chiar în condiţiile în care criza financiară globală afectează ramuri importante din economie, cum e domeniul construcţiilor din Spania.

Peste 10 % dintre persoanele active intenţionează ca în perioada următoare să plece la muncă în străinătate. Cauzele acestui fenomen sunt de natură economică şi socială. Românii pleacă la muncă în străinătate nu din dorinţă ci din nevoie. Lipsa locurilor de muncă, salariile mici care nu permit unei familii să aibă un trai decent, lipsa posibilităţilor reale pentru tineri de a-şi întemeia o familie şi o locuinţă sunt realităţi economice şi sociale specifice României contemporane. Ţări ca Italia sau Spania, principalele destinaţii ale migraţiei românilor, oferă perspectiva unor câştiguri mult mai mari decât cele obţinute în România, la acelaşi tip de muncă prestată.

Avantajele pentru românii care pleacă la muncă în străinătate sunt, în principal, de ordin financiar, constând în venitul / salariul realizat lunar, mult mai mare decât câştigurile pe care le-ar fi putut realiza în România. Pentru familiile rămase în ţară avantajele îmbracă forma ajutorului financiar primit de la cei plecaţi la muncă în străinătate.

În schimb, dezavantajele sunt mult mai complexe. Pentru cei plecaţi în străinătate dezavantajele îmbracă forma muncii grele, intense, în condiţii dificile (construcţii, agricultură, industrie) sau, în unele cazuri, tratamentul rău, uneori discriminatoriu, din partea străinilor. La care se adaugă dorul de familie şi de casă, imposibil de cuantificat sau de echivalat în bani. Pentru familiile rămase în ţară dezavantajele ţin de suferinţele şi problemele specifice copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi de lângă ei pentru perioade lungi de timp sau de suferinţele părinţilor în vârstă care îşi văd rar copiii plecaţi la muncă pe meleaguri străine. Uneori, suferinţele de acest tip capătă forma unor drame umane şi familiale.

Comportamentele economice ale românilor plecaţi la muncă în străinătate ne arată că legătura lor cu ţara (România) a rămas una foarte puternică. Anual, investesc în proiecte imobiliare în România (cumpără terenuri sau case), investesc sume considerabile în modernizarea caselor în care au crescut, cumpără bunuri de folosinţă îndelungată pentru dotarea caselor lor din România.

Principalele întrebări legate de românii plecaţi la muncă în străinătate sunt de tipul:

- Până când românii vor mai pleca, în masă, la muncă în străinătate ?

- Când se vor întoarce înapoi, în România, cei care au muncit în străinătate pentru o perioadă lungă de timp şi care au posibilitatea financiară de a începe o nouă viaţă aici, acasă ?


Răspunsul simplu, sintetic, ar fi următorul: atunci când în România oportunităţile de viaţă (asigurarea unui trai decent, posibilitatea reală de a achiziţiona o locuinţă, oportunităţile de piaţa muncii) vor fi relativ comparabile cu cele din statele spre care acum migrează românii.


Răspunsul complex, argumentat, vizează o analiză comparativă a principalilor indicatori economici şi sociali din România şi din U.E.

O simplă comparaţie între indicatorii economici şi sociali din România şi celelealte state membre UE ne va oferi răspunsul la întrebarea „de ce ne pleacă tinerii la muncă în străinătate?”.

Românii au cele mai mici venituri (salarii şi pensii) din U.E. Salariul minim din România este de zece ori mai mic decât în statele dezvoltate ale U.E., cum e Germania de exemplu, şi de două ori mai mic decât în state precum Ungaria sau Polonia. Veniturile mici ale românilor se asociază cu preţurile ridicate la energie (importăm gaz metan la cel mai ridicat preţ din Europa), la utilităţi, la alimentele de bază. Ca efect, puterea de cumpărare a românilor şi calitatea vieţii sunt la un nivel foarte scăzut, comparativ cu nivelul de bunăstare individuală şi familială din statele dezvoltate ale U.E. Astfel, 90 % dintre cei 4 milioane de salariaţi au venituri cuprinse între salariul minim şi 1500 RON, iar 40 % dintre familiile acestor salariaţi trăiesc sub pragul sărăciei. Iar perspectivele pentru 2009 sunt destul de îngrijorătoare, în bună măsură datorită efectelor crizei mondiale. Inflaţia începe din nou să crească, leul se devalorizează în raport cu euro, ritmul de creştere economică este redus substanţial, comparativ cu anii anteriori. Astfel, plătim mai mult pentru mâncare, întreţinere, medicamente, transport comparativ cu un an în urmă, iar veniturile au „îngheţat”. Ca efect, rămânem lunar cu mai puţini bani în buzunar şi în loc să progresăm noi de fapt regresăm sau, în cel mai fericit caz, stagnăm.

Din acest motiv România este singura ţară, membră U.E. unde principala preocupare a oamenilor, reflectată în sondajele de opinie, este legată de creşterea preţurilor spre deosebire de ţările dezvoltate unde principalele teme sociale sunt legate de chestiuni precum protecţia mediului sau educaţia, asigurarea traiului de zi cu zi fiind un lucru normal, realizabil în mod firesc.

Din acest motiv starea de spirit a românilor, în general, şi a tinerilor, în special, este negativă, ponderea celor care susţin că trăiesc rău şi că există perspectiva să trăiască şi mai rău fiind foarte mare comparativ cu statele dezvoltate din UE unde starea de spirit a populaţiei este de tip pozitiv, majoritatea considerând că trăiesc bine şi că există motive să considere că vor trăi şi mai bine.

Pentru populaţia tânără, România oferă cele mai scăzute oportunităţi. Rata şomajului la nivelul persoanelor de până la 25 de ani este cea mai ridicată din Europa, unul din cinci tineri fiind şomeri. Din acest motiv migraţia economică este un fenomen aşa de ridicat în rândul tinerilor români. Atât timp cât salariile mici şi lipsa locurilor de muncă vor persista, migraţia economică va rămâne una dintre singurele strategii de viaţă viabile pentru tinerii români.

Întoarcerea celor plecaţi de mai mulţi ani, care au reuşit să acumuleze resurse, este destul de problematică. Mediul fiscal şi economic nu este foarte prietenos cu cei care intenţionează să înceapă o afacere în România. Suntem ţara cu cele mai multe impozite şi taxe din U.E., adică 428 de taxe şi impozite. Modificările succesive ale codului fiscal fac imposibilă predictibilitatea financiară şi economică pentru firme şi pentru proiectele de investiţii. Infrastructura rutieră este deficitară. România este ţara cu cei mai puţini kilometri de autostradă din U.E. Germania are de 43 de ori mai mulţi kilometrii de autostradă decât România. Ungaria şi Bulgaria, ţări mai mici decât România, au mai mulţi kilometrii construiţi de autostradă. Dintre toate regiunile Uniunii Europene, regiunea Nord-Est este cea mai săracă regiune sub aspectul PIB / locuitor.

În aceste condiţii, capacitatea actualului Guvern de dreapta de a genera dezvoltarea României şi de a reduce decalajele faţă de UE este extrem de scăzută. În 2007 actualul Guvern nu a reuşit să atragă nici un euro din cei aproape 2 miliarde de euro fonduri nerambursabile. Nu este de mirare că încrederea românilor în Guvern, măsurată în sondajele de opinie, are o valoare foarte scăzută în timp ce încrederea cetăţenilor din statele dezvoltate, unde guvernele sunt competente, are valori duble faţă de România.

În concluzie, tinerii români vor continua să plece la muncă în străinătate şi nu se vor întoarce acasă atât timp cât România nu se dezvoltă în mod real şi nu devine mai echitabilă, adică o Românie Socială în care veniturile unei familii să fie suficiente pentru un trai decent, în care accesul la educaţie şi la sănătate să fie real pentru toţi românii, nu doar pentru cei bogaţi, în care eficienţa guvernării să se reflecte în procentul ridicat de absorbţie a fondurilor europene, în numărul de kilometrii de autostradă construiţi anual, în burse de studiu pentru copiii defavorizaţi, să se reflecte într-un mediu de afaceri favorizant – prin acordarea de stimulente – pentru românii plecaţi la muncă în străinătate care vor să se întoarcă acasă şi să înceapă o afacere.

Atât timp cât instituţiile statului vor fi angrenate în lupta dintre „palate” în loc să se preocupe de dezvoltarea României, de atragerea fondurilor nerambursabile, de construcţia infrastructurilor necesare dezvoltării, tinerii români vor continua să plece masiv la muncă în Italia sau Spania iar vremea în care se vor întoarce înapoi acasă va rămâne o necunoscută ancorată undeva în timp.