Destinele dictatorilor seamana ca picaturile de apa. In timpul perioadei lor “de glorie” sunt oameni a caror vointa devine lege, oameni care controleaza totul, oameni care devin atotputernici, oameni pentru care luxul e un fapt banal. In  momentul prabusirii regimurilor pe care le conduc ajung  sa fie haituiti de cei pe care i-au dominat perioade lungi de timp, ajung sa se ascunda prin locuri intunecate si mizere, sunt tradati si abandonati de cei care cu putin timp in urma le adresau omagii, cauta cu disperare modalitati de supravietuire … dar sfarsesc, implacabil, ucisi. Gaddafi este ultimul pe lista “imparatilor” pe care lumea “nu putea sa-i mai incapa”, lista completata in ultimele de decenii de Sadam Husein sau Nicolae Ceausescu.

Nimeni nu e invicibil desi, la un moment dat, pare se aiba lumea la picioare. Abuzurile nu raman nepedepsite, chiar daca vremea “pedepsei” intarzie cateodata prea mult.

Pe langa marii dictatori (cei care conduc natiuni) apar adesea mici dictatori (de judet, oras, comuna sau diverse institutii). Recentul exemplu al PDL-istului Bian e elocvent. Aviz amatorilor….

Bun venit pe blogul Georgian Pop! In perioada imediat urmatoare veti putea gasi mai multe articole pe acest blog.